Care este, de fapt, adevărul istoric referitor la existența unui stat și a unei civilizații dacice? În prezent se emit diferite ipoteze cu privire la apartenența lor lingvistică, origine, cultură sau în legatură cu deznodământul lor ca stat dacic. Un lucru este însă sigur, și anume: aceștia au putut alcătui un stat, însă singurele instituții par să fie regele, aparatul din subordinea sa, preoțimea jucând și ea un rol important și armata, toate acestea în vremea lui Burebista, considerat cu temei unificatorul triburilor și uniunilor de triburi aflate pe un teritoriu mai extins decât hotarele actuale ale României și un vajnic strateg și cuceritor.

Despre Burebista știm de la Strabon că putea ridica la luptă o armată de circa 200,000 de ostași, ceea ce întărește și mai mult caracterul militar al formei de organizare conduse de Burebista. Totuși, considerând și structura organizatorică, administrativă și socială din celelalte ”state” sau imperii ale epocii în cauză și modul de propagare a puterii în stat, putem constata că statul dac se încadra destul de bine în specificul timpurilor. Bineînțeles, erau popoare, triburi, adunări de triburi cuprinse într-un teritoriu bine delimitat asupra căruia se exercita o formă sau alta de autoritate a unui aparat de conducere, dar lipsite de organizarea administrativ-instituțională modernă sau contemporană.

Dincolo de posibilitatea tehnică de a alcătui un stat specific timpului, un lucru cert privitor la daci și civilizația lor este acela că se cunosc relativ puține izvoare istorice, existând destule carențe

informaționale și sensibilități soldate cu neînțelegeri istorice care merită toată atenția noastră.

Recent s-au emis mai multe teorii și ipoteze, bazate, ce-i drept, pe nu foarte multe și solide fundamente, ce vizează limba dacilor, cultura lor, sau parcursul lor istoric de după cucerirea romană. Multe din acestea ar părea chiar îndrăznețe, dar suscită interesul istoriografilor și astfel e necesar să fie luate în atenția noastră și, de ce nu, disecate și poate avute în vedere ca potențiale adevăruri.

Există nenumărate neclarități cu privire la modul de răspândire a limbii latine vulgare în spațiul carpato-danubiano-pontic. Într-o opinie, se sugerează faptul că perioada stăpânirii romane a fost prea scurtă pentru ca limba latină să fie adoptată de populația dacă și că, de asemenea, unele teritorii au rămas locuite de dacii liberi. O ipoteză și mai surprinzătoare vizează ideea că, în fapt, limba dacilor și limba latină erau asemănătoare și înrudite, astfel încât dacii nu au preluat cu totul o limba nouă. Așa s-ar explica romanizarea ca proces relativ scurt, într-o vreme în care schimbările culturale și lingvistice nu se produceau cu rapiditatea din zilele noastre, ci necesitau imperativ o perioadă îndelungată.

Un aspect și mai interesant, susținut de dr. Lucian Iosif Cueșdean este acela conform căruia limba punjabi din India și limba română au în comun aproximativ 2000 de cuvinte și multe altele asemănătoare. Bineînțeles că acest lucru ne face să ne întrebăm care a fost întinderea stăpânirii daco-geților? Și dacă limba dacilor era într-atât de răspândită, și similară limbii latine, oare a existat o limbă ancestrală unică pe cuprinsul Europei și până în Asia? Nu există însă, în mod evident, un consens în ceea ce privește această idee fantezistă și o recunoaștere a acesteia la nivel oficial, teorie la fel de fantezistă ca și cele potrivit cărora dacii i-ar fi cucerit, de fapt, pe romani.

Ceea ce este mai mult decât evident este faptul că se cunosc puține amănunte care să contureze o idee clară în privința acestei civilizații, însă deocamdată tot ce pare sigur este, în continuare, faptul că Dacia a fost cea mai impunătoare și deosebită cucerire a împăratului roman Traian.

Oricât de multe teorii s-ar ivi privitoare la daci și romani, limbă comună, răspândire, etc., nu trebuie scăpat din vedere un aspect foarte important: noi nu cunoaștem bine ce s-a întâmplat în spațiul românesc nici măcar în secolele apropiate perioadei actuale, dar acum două mii de ani? Pe lângă asta, da, probabil că dacii sunt strămoșii noștri din punct de vedere biologic, dar cine a mai ținut socoteală câte popoare s-au perindat prin aceste teritorii în ultimele două milenii?

Reclame